Viata este o adunatura de impulsuri hormonale,lipsa de incredere si in general mult rahat.
Pe timpul comunismului,viata era relativ previzibila,si oarecum prearanjata de vajnicul partid,dar acum ne cacam pe noi de frica legat de tot si toate.
Fie ca vorba de scoala,relatii,prieteni, nesiguranta din ziua de este net superioara celei de atunci.
Am ajuns sa traim o viata de indoieli,depresii,tristete si ne alinam cu ideea ca mai rau nu se poate...dar nimeni nu-si da seama ca daca nu se poate mai rau,asta nu inseamna neaparat ca brusc va fi bine...poate pur si o sa ramana rau...sau poate pur si simplu ar trebui sa incepem sa ne zburam reciproc creierii ca dovada a iubirii pentru apropele nostru...ca doar n-o sa-l lasam sa sufere nu...si nici el pe noi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu